Istoric Biserica Nefliu
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Satul Nefliu este o aşezare de oameni foarte modeşti, în număr de 270 de familii. Majoritatea caselor sunt înşirate pe strada pricipală numită “Unirii”. Ocupaţia principală pentru majoritatea credincioşilor este agricultura având în vedere faptul că cei mai mulţi sunt pensionari.
Datele de cunoaştere ale acestei aşezări, în trecutul Bisericii Nefliu, se menţionează ca temeinic adevăr în pisania de marmură ce se află în Biserică. Acest sfânt locaş a fost zidit în anul 1830 de credincioşii Nestor şi Ana, având ca fiică pe Sevastiţa, foşti administratori proprietari ai moşiei Nefliu, pe acelaşi loc unde se află acum Sfânta Biserică. între anii 1930- 1935, când a avut loc restaurarea sfintei bisericii, portretul ctitorilor de la 1830 se vedea în interiorul bisericii conform condicii parohiale. Astăzi chipurile acestora nu mai sunt vizibile fiind acoperite la repictarea făcută în anul 1949 de pictorii Ioan Dogărăscu şi Constantin Niţulescu, pictori din Bucureşti.
Se menţionează că înainte de acestă dată ar fi existat o aşezare de Biserică, probabil din lemn. (pr. Gheorghe Sachelaresu a notat în condica parohiei că “în dreapta sfântului altar am găsit o sfânta cruce cu inscripţia “Radu pr. +1821” ). Crucea nu se mai găseşte astăzi. În anul 1879 Ion şi Maria Ogrezeanu conducători pe atunci ai moşiei Nefliu, au făcut Sfintei Biserici o reparaţie radicală clădirii din 1830, prin adăugarea verandei cu stâlpi în forma de astăzi (astăzi stâlpii sunt închişi cu geamuri termopan), au reparat tencuielile exterioare, au astupat găurile care existau la intrarea în Biserică, au făcut acoperişul, cu tablă de fier, au renovat pictura din interior. După declaraţiile bătrânului Radu Dumitrache, (conform condicii parohiale scrisă de pr. Gheorghe Sachelarescu) “biserica forma centrul comunei, era mai arătoasă ca cele din jur, dar nu era îngrijită ca azi, avea nevoie de reparaţii şi acestea le-a făcut boeru Ion Ogrezeanu. Dar a scos şi cimitirul din curtea bisericii pentru că femeile sculau pe boer cu noaptea în cap cu plânsul lor la mormânt.” Mormântul unde odihneşte Ion Ogrezeanu este în faţa sfintei biserici, la 3m depăratare de colţul drept al ei.
În 15 decembrie 1928 a venit ca preot Gheorghe Z. Sachelarescu- nepot de fiu al Pr. Constantin ce odihneşte din 1920 în stânga sfântului altar. La luarea în primire a găsit biserica în păragină. în timpul cutremurului din 1930 biserica a fost puternic avariată nemaiputându-se face doar simple reaparaţii, “necesita o restaurare completă”. în 1930 cu consiliul parohial din care făceau parte următorii enoriaşi: I.C. Sachelarie, N. I. Vlad, V. Voicu, I. St. Andrei, Dumitru M. ştefan, I. Zaharia (Birlic), Dumitru Iordache şi Ioniţă Rădoi, epitropi fiind D. M. Rancea, şt. D. Lală, Alexandru Marin, iar cântăreţ Constantin Stoicescu din Runcu- s-a început restaurarea, care după deviz s-a ridicat la suma de 750.000 lei, iar “parohia cu mare zbucium sufletesc şi trudă a executat-o cu 333.000 lei.” A avut piedici chiar din râdul enoriaşilor după cum declară în condica parohiei: “am avut oameni din sat împotrivă-mi, mi -am amărât sufletul, mi-am distrus sănătatea, ei care erau chemaţi să-mi dea ajutor, dar cu voia Domnului am terminat-o”.
În anul 1930-1935 biserica a fost restaurată, fiind pictată în întregime, iar în anul 1949-1950 a fost din nou restaurată la temeliile exterioare şi pictura din interior. Toate acestea s -au făcut din cauza avariilor produse de la cutremurul din 1940. Toate aceste cheltuieli s-au făcut cu ajutorul şi concursul credincioşilor, departamentul cultelor şi Sfintei Arhiepiscopii sub purtarea de grija a preotului Gheorghe Sachelarescu, paroh la aceea vreme. În anii 1980-1983 în urma cutremurului din 1977 a fost renovată interior şi exterior cu: tâmplă, mobilier, cafas, pardoseli, verandă şi pictura, totul din nou, în timpul păstoririi vrednicului preot Vasile Pătraşcu. Tot sub grija acestuia s-a zidit în anul 1997 o clopotniţă din structură metalică. în anul 2000 a fost finalizat gardul bisericii din soclu de beton armat şi panouri de lemn de stejar. Tot în acelaşi an a fost terminată şi casa parohială.
În decembrie 2006 vine ca preot al parohiei Nefliu, Drăgan Cătălin Andrei. Din decembrie 2006 până în ianuarie 2014 sub păstorirea acestuia şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, dar nu în ultimul rând cu sprijinul credincioşilor, s-au realizat următoarele:
– restaurarea picturii;
– refacere tencuială decorativă pe exteriorul bisericii;
– mochetă profesională, geamuri termopan, aer conditionat, mobilier biserică, acoperăminte noi pt. biserică, aghiazmatar, anafurier
– schimbarea sfintelor vase, a candelelor şi a celorlalte obiecte bisericeşti necesare pentru exercitarea cultului;
– amenajarea unui pavaj la intrarea în curtea bisericii;
– amenajarea unui sistem de iluminat în toată curtea bisericii;
– înfiinţarea şi amenajarea unui nou cimitir parohial;
– izolarea casei parohiale;
– sistem de sonorizare modern;
– centrală termică pentru biserică.
Din 2014 s-au demarat lucrările pentru construirea, în curtea bisericii Nefliu, a unui Așezământ social dedicat copiilor orfani (aflat sub ocrotirea Sfintei Mucenițe Filofteia).
Din 2014 până la începutul anului 2020, s-au realizat următoarele:
Dacă vom avea sprijinul oamenilor, anul acesta 2020, sperăm să luam recepția finală în vederea acreditării, care va permite aducerea copiilor orfani în așezământul social dedicat lor. De aceea, multumim celor care ne sprijină, dar și celor care vin și concesionează locuri de veci în CIMITIRUL NOU NEFLIU, căci opțiunea de a ne alege înseamnă pentru noi încă un pas spre realizarea frumosului ideal.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!